Asociatia Pro Europa - Italia

Home arrow Obiective principale
Ghid pentru cetatenii romani PDF Print E-mail
Tuesday, 22 May 2007

Ghid pentru cetatenii romani

CE TREBUIE SA STIM PENTRU A LUCRA LEGAL ÎN ITALIA

CAPITOLUL I. CONDITII PENTRU A LUCRA LEGAL ÎN ITALIA

CAPITOLUL II. SEDEREA ÎN ITALIA A CETATENILOR ROMÂNI (COMUNITARI)

CAPITOLUL III. LEGISLATIA MUNCII ÎN ITALIA

III.1. Contractul colectiv de munca

III.1.a. Elemente de interes din contractul colectiv de munca aplicabil lucratorilor din sectorul de asistenta pentru persoane (menajere si îngrijitoare)

III.2 Conflictele de munca

III.3 Legislatia în domeniul detasarii cetatenilor straini

CAPITOLUL IV. SITUATIA DIPLOMELOR

IV.1 Studiul si recunoasterea diplomelor

IV.2 Recunoasterea diplomelor în domeniul medical

IV.2.1 Diploma obtinuta într-o tara din UE

IV.3 Recunoasterea diplomelor de arhitect si avocat

IV.3.1 Recunoasterea în Italia a diplomei de arhitect obtinute în România

IV.3.2 Recunoasterea în Italia a diplomei de avocat obtinute în România

CAPITOLUL V. PROTECTIE SOCIALA SI SECURITATE ÎN MUNCA

V.1 Protectia si asistenta sociala (pensii)

V.2 Asistenta medicala

V.3 Familia

V.4 Minorii

V.5 Apararea maternitatii

CAPITOLUL I. CONDITII PENTRU A LUCRA LEGAL ÎN ITALIA

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cetatenilor români care doresc sa lucreze în Italia nu li se vor mai aplica dispozitiile Decretului de Lege nr. 286/1998, modificat si completat, reprezentând textul unic privind imigrarea ci dispozitiile Decretului Lege nr. 30/2007 prin care a fost transpusa în legislatia nationala Directiva 2004/38/CE privind dreptul cetatenilor uniunii si a membrilor lor de familie sa circule si sa stea liber pe teritoriul statelor membre.

Noul decret precizeaza ca toti cetatenii UE pot intra si sta pe teritoriul italian pentru o perioada de pâna la 3 luni fara nici o formalitate.
Aliniindu-se politicii unor state membre ale Uniunii Europene, Guvernul italian a decis acordarea accesului liber în urmatoarele sectoare:
- cele în care îsi desfasoara activitatea personalul de conducere si cu o înalta calificare;
- agricol;
- turistic-hotelier;
- al activitatii casnice (menajere) si de asistenta pentru persoane (îngrijitoare);
- de constructii;
- mecanic;
- cele în care se desfasoara activitatii sezoniere.
Nu a fost stabilita nici o limitare pentru situatiile prevazute de art. 27 al Decretului Lege nr. 286/1998 reprezentând textul unic privind imigrarea (detasatii, asistentii medicali, sportivii profesionisti, ziaristii acreditati etc.). În mod analog nu a fost stabilita nici o limitare pentru reîntregirea familiei.
Accesul liberilor profesionisti ramâne, oricum, neîngradit.
De asemenea, este liber accesul lucratorilor români în domeniul spectacolului, angajatorii trebuind sa comunice angajarea la Centrele de Plasare (www.centroimpiego.it) si autoritatilor de asigurari sociale competente (www.inps.it, www.inail.it, etc). În privinta înscrierii cetatenilor români si bulgari pe Lista Unica Nationala a Lucratorilor din Domeniul Spectacolului (www.listaspettacolo.it) se va aplica aceeasi procedura ca si în cazul cetatenilor UE.
Pentru ca lucratorii români sa poata lucra legal în Italia trebuiesc parcuse urmatoarele etape:
- lucratorul trebuie sa obtina de la autoritatea competenta (Agenzia delle Entrate – www.agenziaentrate.it) codul fiscal (codice fiscale);
- în cazul în care angajarea se realizeaza într-unul dintre sectoarele pentru care accesul nu este liber, angajatorul trebuie sa solicite autorizarea pentru angajare (nulla-osta al lavoro) la Ghiseul Unic pentru Imigrare din Prefectura (anexa 1);
- cu cel putin o zi înainte de începerea activitatii lucrative propriu-zise, angajatorul este obligat sa transmita scrisoarea de angajare Centrelor pentru Plasare în Munca si institutelor de protectie sociala competente;
- lucratorul trebuie sa solicite înscrierea în registrul de evidenta a populatiei (anagrafe) de la nivelul primariei locale (www.ancitel.it/link/siti/index.cfm).
Autorizarea pentru angajare este emisa de catre Ghiseul Unic pentru Imigrare din cadrul Prefecturii locale printr-o procedura simplificata: nu mai este solicitat acordul chesturii iar Directia Provinciala de Munca verifica numai conditiile contractuale aplicate, fara nici o contingentare. Angajatorii primesc autorizarea pentru angajare fara a mai trece prin etapa de semnare a contractului de sedere. Nu este posibila începerea activitatii lucrative înainte de eliberarea autorizarii pentru angajare în sectoarele în care accesul lucratorilor neocomunitari este conditionat de obtinerea acestui document.
Pentru înscrierea în registrul de evidenta a populatiei din primarie, cetatenii români trebuie sa prezinte:
- un act de indentitate în curs de valabilitate (pasaport sau carte de identitate);
- un document care sa ateste activitatea lucrativa exercitata;
- autorizarea pentru angajarea emisa de Ghiseul Unic pentru Imigrare din cadrul Prefecturii locale, în cazul desfasurarii unei activitati pentru care este necesara eliberarea acestui document;
- 2 timbre fiscale de 14,62 euro.
Totodata, cetateanul Uniunii care este deja lucrator angajat sau autonom pe teritoriul Italiei, îsi pastreaza dreptul la sedere atunci când:
a) se afla în incapacitate temporara de munca ca urmare a unui accident de munca sau boala;
b) este somer în mod involuntar, statut ce poate fi demonstrat, dupa ce a exercitat o activitate lucrativa pentru mai mult de 1 an pe teritoriul national si este înscris în cadrul Centrului de Plasare. În acest caz, interesatul îsi pastreaza calitatea de lucrator angajat pentru o perioada de 1 an;
c) urmeaza un curs de formare profesionala. Cu exceptia cazului în care este vorba de somaj voluntar, pastrarea calitatii de lucrator angajat presupune existenta unei legaturi între activitatea profesionala desfasurata precedent si cursul de formare urmat.
Prin Circulara 45/8.08.2007 emisa de Ministerul de Interne italian (www.interno.it) se specifica faptul ca pentru înscrierea lucratorilor autonomi în respectivul registru, este suficienta prezentarea certificatului de înscriere la Camera de Comert (www.camcom.it) sau atestatul de platitor al taxei pe valoarea adaugata (cod TVA) eliberat de Sectia Fianciara locala (Agenzia delle Entrate – www.agenziaentrate.it ).
Cetatenii comunitari care exercita o profesie libera trebuie sa prezinte atestatul de înscriere în respectivul ordin profesional.
Riscul muncii ilegale Munca ilegala a lucratorilor straini are urmari atât pentru angajator cât si pentru angajatul strain.
Munca ilegala conduce la lipsa platii asigurarilor sociale pentru lucratori. Astfel contributiile sociale pentru pensie, somaj, asigurarea de sanatate nu se platesc, lucratorii fiind supusi riscului în fiecare domeniu al securitatii sociale.
Astfel :
1. din punct de vedere al pensiei conduce la neincluderea în stagiul de cotizare la pensie a perioadei lucrate, implicit imposibilitatea beneficierii de drepturi de pensie sau asigurari sociale pe perioada în care a lucrat ilegal;
2. din punct de vedere al somajului conduce la imposibilitatea beneficierii de drepturi în caz de
pierdere a locului de munca;
3. din punct de vedere salarial lucratorul poate obtine un salariu mai mic decât cel stabilit prin
contract colectiv de munca iar anumite drepturi pot fi nerespectate (plata orelor suplimentare,
durata concediului de odihna etc.)
4. din punct de vedere al asigurarii de sanatate conduce la imposibilitatea de a beneficia de asistenta (în natura) în caz de boala.
CAPITOLUL II. SEDEREA ÎN ITALIA A CETATENILOR ROMÂNI (COMUNITARI)
Cetatenii comunitari au dreptul de a sta pe teritoriul Italiei o perioada de maxim trei luni, fara nici o conditie sau formalitate de îndeplinit, cu exceptia faptului ca trebuie sa detina un document de identitate valabil pentru expatriere în conformitate cu legislatia statului în care au cetatenia; totodata, de aceste drepturi beneficiaza si membrii de familie ce nu au cetatenia unui stat membru care însotesc cetateanul comunitar, au un pasaport valabil, precum si viza de intrare în Italia atunci când este cazul.
Conform prevederilor DL nr. 30/2007, intrat în vigoare în 11.04.2007, cetatenii UE pot sta pe teritoriul Italiei pentru o perioada mai mare de 3 luni de zile numai daca lucreaza sau detin resurse economice suficiente pentru a se întretine.
4
Cetateanul UE care lucreaza si doreste sa stea pe teritoriul italian mai mult de 3 luni de zile trebuie sa se înscrie în registrul de evidenta a populatiei (www.ancitel.it/link/siti/index.cfm) prezentând „un document care sa ateste exercitarea activitatii lucrative, ca angajat sau ca liber profesionist”.
Cetateanul UE care nu lucreaza dar intentioneaza sa stea pe teritoriul Italiei mai mult de 3 luni, trebuie sa demonstreze ca poseda suficiente resurse pentru întretinerea sa, precum si a membrilor sai de familie. Aceasta calitate poate fi atestata si printr-o declaratie pe propria raspundere, pe care autoritatile italiene au dreptul sa o verifice.
Cât priveste înscrierea în registrul de evidenta a populatiei a membrilor de familie ai cetateanului Uniunii, acestia trebuie sa prezinte urmatoarele acte:
a) un document de identitate sau pasaport valabil, precum si viza de intrare atunci când e necesara;
b) un document care atesta calitatea de membru de familie si, daca e solicitat, de membru de familie aflat în întretinere;
c) atestatul solicitarii înscrierii în registrele de stare civila a membrului de familie cetatean al Uniunii.
În cazul în care cetateanul UE nu mai lucreaza sau nu mai are mijloace pentru a se întretine poate fi îndepartat de pe teritoriul Italiei.
Cetatenii care se afla legal în Italia de cel putin 5 ani pot obtine dreptul de sedere permanenta. Pentru calcularea acestei perioade se ia ca reper „data de începere a valabilitatii documentului de sedere pe care interesatul îl poseda”.
Continuitatea sederii nu este prejudiciata de absente care nu depasesc în total 6 luni pe an, precum si de absente cu o durata superioara pentru îndeplinirea serviciului militar respectiv absente de pâna la 12 luni consecutive pentru motive relevante, ca de exemplu sarcina si maternitatea, boli grave, studii sau formare profesionala ori detasare pentru motive de munca într-un alt stat membru sau într-o tara terta.
Prin Circulara Ministerului de Interne italian din 18.07.2007 sunt enumerati membrii de familie ai cetatenilor UE care pot obtine dreptul de sedere în Italia, dupa cum urmeaza: „sotul/sotia, decendentii proprii sau ai sotului/sotiei (cu vârsta de pâna la 21 de ani) si ascendentii directi, aflati în întretinere, proprii sau ai sotului/sotiei, indiferent de gradul de rudenie”.
Sunt prevazute facilitati si pentru intrarea si sederea unui membru de familie care nu se regaseste în enumerarea mentionata mai sus, în anumite situatii.
CAPITOLUL III. LEGISLATIA MUNCII ÎN ITALIA
III.1. CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA
Contractul colectiv de munca reprezinta acordul între un angajator sau un grup de angajatori si o organizatie sau un grup de lucratori, cu scopul de a stabili conditii minime de munca si de salarizare pentru lucratori la care trebuie sa se conformeze si contractele individuale de munca.
Fundamentul juridic al contractului colectiv de munca consta, pe de o parte, în autonomia pe care organizatiile sindicale o au si, pe de alta parte, în raportul intern care leaga sindicatul de membrii sai, prin intermediul caruia primul îi reprezinta din punct de vedere juridic pe cei din urma.
Libertatea de a desfasura tratative si de a încheia contracte colective este recunoscuta de norme internationale si de Constitutia Italiana (art.39), care prevede ca pot semna contracte colective sindicatele reprezentantive înregistrate. De asemenea, elementele generale în privinta negocierii contractelor colective de munca au fost fixate prin Acordul trilateral semnat de Guvern, sindicate si organizatii patronale în 1993. În Italia, însa, nu exista, ca în România, o lege a contractelor colective de munca sau a sindicatelor.
În Italia contractarea se efectuaza, în general, între cele trei mari confederatii sindicale CGIL – Confederatia Generala Italiana a Muncii (www.cgil.it), CISL - Confederatia Italiana a Sindicatelor Muncitorilor (www.cisl.it) si UIL - Uniunea Italiana a Muncii (www.uil.it) care reprezinta lucratorii, pe de-o parte, si organizatiile patronale, pe de alta parte.
În momentul apropierii datei de expirare, se fac demersurile pentru reînnoirea contractului prin pregatirea si elaborarea propunerii de contract, negocierea propriu-zisa între parti si încheierea efectiva a noului acord.
5
În Italia, contractarea se realizeaza la diverse nivele, dupa cum urmeaza:
- contractarea trilaterala la nivel national, prin care sunt încheiate acorduri între confederatiile sindicale si cele patronale cu participarea Guvernului; în cadrul acestui tip de contract se traseaza liniile generale în materie de politica de salarizare, de securitate sociala, piata muncii, ocupare, dezvoltare si investitii etc.
(Acordul din 1993);
- contractarea interconfederala la nivel national, prin care sunt încheiate acorduri între confederatiile sindicale si cele patronale si îsi gasesc aplicarea la nivelul macroeconomic (industrie, artizanat, servicii etc.);
- contractarea colectiva la nivel de sector, prin care sunt încheiate contracte colective de munca sectoriale de catre federatiile sindicale si patronale reprezentative la nivel de sector; durata acestor tipuri de contracte este de 4 ani, pentru materia generala, si de 2 ani, pentru cea salariala; acest nivel defineste cadrul contractarii de la nivelul superior;
- contractarea teritoriala sau de la nivel de întreprindere, prin care sunt încheiate contracte colective de munca de catre sindicatele reprezentative ale muncitorilor si patronii din întreprinderi sau organizatiile patronale teritoriale; prin acest tip de contractare se completeaza, în functie de situatia existenta în fiecare întreprindere în parte sau în mai multe întrerprinderi dintr-o anumita zona teritoriala, cadrul stabilit de contractarea de la nivel sectorial, în special, în functie de productivitatea înregistrata.
Contractele colective de munca, atât cele nationale cât si cele de la nivel de sector sau de întreprindere ori teritorial, se aplica tuturor angajatilor de la nivelul respectiv pentru care se semneaza, indiferent daca sunt membri de sindicat sau nu.
La momentul actual, referitor la contractele colective de munca pentru ramurile în care lucreaza multi cetateni români acestea sunt, în conformitate cu arhiva nationala a contractelor de munca administrata de Consiliul National al Economiei si al Muncii (www.cnel.it):
a. constructii, lemn, ciment etc. - împartite pe subsectoare:
- constructii – contracte colective de munca care se aplica firmelor de artizanat, cooperativelor, industriei, întreprinderilor mici si mijloci (care pot fi simple sau de artizanat;
- ciment - contract colectiv de munca care se aplica firmelor din industrie si un contract colectiv de munca care se aplica firmelor mici si mijlocii;
- lemn – contracte colective de munca care se aplica firmelor de artizanat, firmelor din industrie si firmelor mici si mijlocii;
- piatra - contracte colective de munca care se aplica firmelor de artizanat, firmelor din industrie si firmelor mici si mijlocii;
- manufactura: contracte colective de munca care se aplica firmelor din industrie si firmelor mici si mijloci;
b. comert: la nivelul acestui sector exista circa 44 de contracte colective de munca dar subsectoarele în
care lucreaza cei mai multi cetateni români sunt:
- turism;
- servicii;
- munca domestica.
În anul 2005, din datele furnizate de Directia generala – Apararea Conditiilor de Munca din cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale din Italia, au fost valabile 320 de contracte colective de munca structurate pe sectoare de activitate.
III.1.a. Elemente de interes din contractul colectiv de munca aplicabil lucratorilor din
sectorul de asistenta pentru persoane (menajere si îngrijitoare)
Contractul individual de munca Contractul de munca trebuie sa existe în forma scrisa si sa fie semnat atât de catre angajat cât si de catre patron, angajatul trebuind sa detina o copie a acestuia. În contract trebuie sa se prevada urmatoarele:
• data la care începe raportul de munca;
• încadrarea;
6
• durata perioadei de proba;
• durata orelor de munca si ditribuirea acestora;
• daca muncitorul este cazat si manânca în casa patronului;
• salariul;
• eventuala tinuta de lucru, ce trebuie pusa la dispozitie de angajator;
• care este jumatatea de zi libera pe lânga ziua de duminica;
• locul prestarii muncii, precum si daca exista posibilitatea efectuarii unor deplasari;
• perioada de vacanta anuala;
• indicarea spatiului adecvat in care lucratorul isi va putea depozita si pastra lucrurile;
• în privinta celorlate drepturi care îi revin, specificarea punerii în practica a contractului colectiv de munca aplicabil.
Încadrare
Lucratorii sunt încadrati pe 4 niveluri, fiecareia dintre ele corespunzându-i doua nivele de plata, nivelul superior este definit „super”, astfel:
Nivelul A
Colaboratorii pe lânga familii, numiti generic în acest mod, care nu se ocupa de îngrijirea persoanelor si care nu au experienta profesionala sau au o experienta profesionala (care a putut fi obtinuta lucrând si la angajatori diferiti) mai mica de 12 luni, mai ales lucratorii care au experienta si competenta necesare sa îsi desfasoare activitatea la un nivel executiv si sub controlul angajatorului.
Profil:
• colaborator pe lânga familii cu o experinta mai mica de 12 luni;
• lucrator care se ocupa de curatenia casei;
• lucrator care se ocupa de spalatul rufelor;
• ajutor în bucatarie;
• lucrator care se ocupa de curatarea grajdului si îngrijirea cailor;
• lucrator care se ocupa de îngrijirea animalelor;
• lucrator care se ocupa de îngrijirea spatiilor verzi;
• lucrator comun care se ocupa de lucru manual, pentru care este necesara depunerea de efort.
Nivelul A super
Profil:
• însotitor pentru persoanele fara disabilitati, fara a efectua nici o alta activitate lucrativa
• baby sitter
Nivelul B
Colaboratori pe lânga familii, care care au experinta necesara si îsi realizeaza atributiile la nivel executiv
Profil:
• colaborator generic polifunctional;
• paznic al unei locuinte;
• persoana care se ocupa de calcatul rufelor;
• camerista;
• gradinar;
• muncitor calificat;
• sofer.
Nivelul B super
Profil: asistent pentru persoanele fara disabilitati, care poate desfasura si alte activitati în casa.
7
Nivelul C
Colaboratori pe lânga familii care se afla în posesia unor cunostinta de baza specifice, atât teoretice, cât si tehnice.
Profil: bucatar
Nivelul C Super
Profil: asistent pentru persoanele cu disabilitati (fara formare), care poate desfasura si alte activitati în casa.
Nivelul D
Colaboratori pe lânga familii, care au experinta necesara si îsi realizeaza atributiile cu responsabilitate, autonomie decizionala si coordonare.
Profil:
• administrator al bunurilor familiei;
• majordom;
• guvernanta;
• bucatar sef;
• gradinar sef;
• institutor.
Nivelul D Super
Profil:
• asistent pentru persoanele cu disabilitati (cu formare), care poate desfasura si alte activitati în casa.
• director de casa
Salariul
Patronul este obligat sa îi acorde lucratorului salariu. Împreuna cu retributia lunara, acesta trebuie sa îi dea angajatului si fluturasul de salariu, unde se specifica salariul lunar, încadrarea, calificarea si contributiile lunare retinute. Acest fluturas va fi semnat atât de angajat, cât si de angajator, ambii având câte o copie a acestuia.
Pentru lucratorii domestici straini, salariul minim lunar are valori diferite în functie de încadrare. Acesta porneste de la 550 euro si poate ajunge pâna la 1.050 euro.
Tabel cu salariul minim în functie de încadrare (exprimat în euro)
TABEL A – Lucratori care locuiesc împreuna cu persoana asistata (valori lunare)
A 557,92
AS 659,36
B 710,08
BS 760,80
C 811,52
CS 862,24
D 1.014,40 + indemnizatie de 150,00
DS 1.065,12 + indemnizatie de 150,00
TABEL B prevazuti la art.15, alin. 2 (valori lunare)*
B 507,20
BS 532,56
8
C 588,35
TABEL C - Lucratori care nu locuiesc împreuna cu persoana asistata (valori orare)
A 4,06
AS 4,77
B 5,07
BS 5,38
C 5,68
CS 5,98
D 6,90
DS 7,20
TABEL D – Asistenta pe timp de noapte (valori lunare)
Persoane fara dizabilitati Persoane cu dizabilitati
BS 874,92
CS 991,58
DS 1.224,89
TABEL E – Presenta pe timp de noapte (valori lunare)
Nivel unic 585,82
TABEL F - Indemnizatie (valori pe zi)
prânz si/sau cina 1,666
Cina 1,666
Cazare 1,441
Total 4,773
* Conform art.15 pct.2 din Contractul national lucratorii care locuiesc împreuna cu persoana asistata încadrati la nivelurile
C, B si B super, precum si elevii cu vârsta cuprinsa între 16 si 40 de ani care freventeaza cursuri de studiu la sfârsitul carora
obtin o diploma recunoscuta de Stat sau de catre o institutie publica, pot fi angajati, locuind cu persoana asistata, cu un orar
de pâna la 30 de ore saptamânale; orarul acestora de lucru trebuind sa respecte urmatoarele conditii:
• Sa fie, în totalitate, între orele 6:00 si 14:00;
• Sa fie, în totalitate, între orele 14:00 si 22:00;
• Sa fie, în totalitate, în limita maxima de 10 ore pe zi, neconsecutive, sa nu depaseasca 3 zile pe saptamâna.
Majorari
În plus, dupa doi ani de munca neîntrerupta la acelasi patron, lucratorul are dreptul la o majorare de 4% din salariul de baza. Aceasta majorare se acorda separat fata de alte majorari.
Pentru fiecare luna lucrata, muncitorului i se retine o garantie materiala, care i se restituie la încheierea raportului de munca. Legea prevede posibilitatea ca, la cerere, sa i se acorde un avans de pâna la 70% din totalul lichidarii înaintea încetarii raportului de munca.
Al 13-lea salariu
Dupa un an de munca consecutiva, lucratorul are dreptul la al treisprezecelea salariu (egal cu plata unui salariu pe o luna de zile) în luna decembrie, în perioada Craciunului.
Cei care nu au lucrat un an întreg, vor primi un procent proportional cu lunile lucrate.
9
Concediul de odihna si zilele de sarbatoare Indiferent de durata programului de lucru, pentru fiecare an lucrat pentru acelasi angajator, lucratorul are dreptul la o perioada de concediu de odihna de 26 zile lucratoare platit.
Sunt considerate zile de sarbatoare, în care nu se lucreaza dar care se platesc, urmatoarele:
1 ianuarie, 6 ianuarie, luni dupa Paste, 25 aprilie, 1 mai, 2 iunie, 15 august, 1 noiembrie, 8 decembrie, 25 decembrie, 26 decembrie, de ziua Sfantului orasului.
În cazul în care se lucreaza în zilele mentionate mai sus, lucratorul are dreptul la plata normala a zilei de munca plus înca 60%.
Perioada de preaviz
În ceea ce priveste perioada de preaviz necesara încetarii contractului de munca, aceasta este stabilita în functie de orele saptamânale si de vechimea în munca. Astfel pentru o durata a muncii mai mare de 25 de ore saptamânale – se acorda 15 zile calendaristice pentru cei care au o vechime de pâna la 5 ani la acelasi angajator si 30 de zile calendaristice pentru cei care au o vechime de peste 5 ani la acelasi angajator.
Pe de alta parte, pentru o durata a muncii mai mica de 25 de ore saptamânale – se acorda 8 zile calendaristice pentru cei care au o vechime de pâna la 2 ani la acelasi angajator si 15 de zile calendaristice pentru cei care au o vechime de peste 2 ani la acelasi angajator.
Perioada de preaviz se înjumatateste în cazul demisiei lucratorului.
În ceea ce îi priveste pe portarii, paznicii si alti lucratori care locuiesc împreuna cu familia pentru care lucreaza, trebuie sa efectueze urmatoarele perioade de preaviz: 30 de zile calendaristice pentru o vechime în munca de pâna la un an si 60 de zile calendaristice pentru o vechime mai mare de un an.
În eventualitatea în care nu se acorda preaviz este obligatorie plata unei indemnizatii egala cu salariul corespunzator perioadei de preaviz neacordate.
În urma constatarii faptelor grave angajatul poate fi concediat fara acordarea perioadei de preaviz.
Interzicerea desfacerii contractului de munca
Angajatorul nu poate concedia femeia însarcinata si lauza de la începutul sarcinii si pâna la sfârsitul perioadei stabilita de lege (2 luni înainte si 3 luni dupa nastere) decât pentru un motiv prevazut de lege sau de contractul colectiv de munca.
De asemenea, angajatorul nu poate concedia pentru o anumita perioada lucratorul care se îmbolnaveste sau are un accident de munca. Durata acesteia se stabileste în functie de vechimea în munca a lucratorului.
În caz de îmbolnavire, muncitorul este obligat sa anunte imediat patronul despre situatia aparuta si sa îi trimita acestuia prin posta, în termen de trei zile, o copie a certificatului medical.
În cazul în care o persoana a muncit în diferite tari se aplica prevederile Regulamentului european nr. 1408/1971. Conform acestui Regulament lucratorii migranti care au lucrat în mai multe state membre UE, beneficiaza de totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii si acordarii drepturilor, ceea ce presupune ca institutia competenta, la calcularea drepturilor ce îi revin unui lucrator migrant, va lua în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât si perioadele realizate în celelalte state membre.
Acest Regulament se aplica retroactiv, astfel ca cetatenii români care au lucrat într-un stat al UE înainte de aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana si care au cotizat la bugetul asigurarilor sociale dintr-un stat membru, vor putea solicita transferarea prestatiilor la sistemul de asigurare din tara respectiva.
Plata taxelor catre statul italian
Lucratorii domestici straini platesc taxe statului italian ca si cetatenii italieni.
Dupa efectuarea unui an de munca, acestia trebuie sa prezinte declaratia de venituri si plata taxelor respective.
Declaratia de venituri este necesar a fi depusa pentru a putea beneficia de anumite drepturi, cum ar fi:
reîntregirea familiei, solicitarea cetateniei italiene.
10
III.2. CONFLICTELE DE MUNCA
Principalele aspecte de retinut cu privire la concediere si demisie
- patronul trebuie sa notifice în scris concedierea salariatului;
- în termen de 15 zile salariatul poate sa solicite în scris motivele pentru care a fost concediat, iar în termen
de 7 zile patronul este obligat sa raspunda;
- daca nu se acorda preavizul, patronul este obligat sa plateasca salariatului o suma echivalenta cu cea pe care ar fi primit-o daca i-ar fi fost acordata perioada de preaviz;
- contestarea concedierii poate fi facuta în termen de 60 de zile de la primirea scrisorii de concediere;
- contestatia reprezinta primul pas în conflictul individual de munca;
- în cazul în care se ajunge la tribunal si se va proba vina patronului, acesta este obligat la plata pagubelor si la reintegrarea în munca a salariatului;
- salariatul poate demisiona respectând doar obligatia preavizului.
Elemente privind concedierea muncitorilor si conflictele individuale de munca în Italia
În Italia conflictele individuale de munca sunt reglementate la nivel general de Legea 553/1973 privind domeniul conflictelor individuale de munca si conflictele privind pensiile si asigurarile sociale obligatorii, precum si de Codul de procedura civila (art. 409, 410, 412, 413, 415 etc.), iar în detaliu de contractele colective de munca încheiate de organizatiile patronale si sindicale reprezentantive, valabile pentru fiecare sector de activitate.
În Italia un muncitor nu poate fi concediat fara un motiv justificat. În acest caz normele considera doua ipoteze: prima se refera la motive justificate ce deriva din lipsuri grave observate în desfasurarea activitatii muncitorului si îndeplinirea obligatiilor sale contractuale, iar a doua la motive justificate rezultate din exigente de organizare si productie ale întreprinderii.
Cel de-al doilea tip de concediere este mult mai dificil de probat, deoarece, în asemenea cazuri, judecatorii nu au exprimat decizii omogene.
Este necesar ca patronul sa notifice în scris concedierea salariatului, altfel aceasta nu este valabila iar angajatul trebuie sa se prezinte în continuare la lucru. În termen de 15 zile salariatul are dreptul sa solicite în scris motivele pentru care a fost concediat iar, în 7 zile de la primirea cererii, patronul este obligat sa îi raspunda. În plus, patronul este obligat sa acorde un preaviz în termenii si modalitatile prevazute de fiecare contract colectiv de munca de la nivel de sector, în afara situatiilor în care acesta apeleaza la concedieri colective pentru o cauza
justificata. Daca nu se respecta aceasta prevedere, angajatorul este obligat sa plateasca muncitorului o suma egala cu cea pe care acesta ar fi primit-o daca i-ar fi fost acordata perioada de preaviz. Aceasta începe din momentul în care salariatul primeste scrisoarea de concediere si are o durata variabila reglementata tot prin intermediul contractelor colective de munca sectoriale. Muncitorul îsi poate prezenta demisia fara sa prezinte o justificare, respectând doar obligatia preavizului.
Dupa ce a fost primita scrisoarea de concediere este posibila contestarea acesteia. Contestatia trebuie facuta în termen de 60 de zile de la primirea scrisorii de concediere.
Contestatia reprezinta primul pas în conflictul individual de munca. Înainte ca acest caz sa ajunga în tribunal în fata unui judecator, normele italiene prevad efectuarea a altor doua etape, una obligatorie (tentativa de conciliere – art. 410 din codul de procedura civila, în fata unei comisii de conciliere competente) si una facultativa (încercare de conciliere în fata reprezentantilor sindicali si patronali – art. 412 ter. din codul de procedura civila si
prevazute de contractele colective de munca de la nivel sectorial).
Pentru a demara procedura de tentativa de conciliere în cazul unui conflict individual de munca, trebuie transmisa o comunicare scrisa Directiei Provinciale de Munca (anexa 2) în cadrul careia exista o comisie de conciliere. Dupa ce primeste comunicarea scrisa, în maxim 10 zile, comisia convoaca partile pentru a începe tentativa de conciliere. Comisia este compusa din: directorul directiei provinciale de munca sau de un împuternicit al acestuia (presedintele comisiei), de 4 reprezentanti efectivi si de alti 4 supleanti, numiti de organizatiile
sindicale cele mai reprezentative la nivel national. Aceasta trebuie sa ia o decizie în termen de 30 de zile de la primirea comunicarii scrise. În cazul în care procedura de conciliere reuseste, este elaborat un proces verbal pe care atât partile cât si presedintele îl semneaza si care ulterior este depus la registratura tribunalului de circumscriptie. Judecatorul verifica autenticitatea acestui proces verbal de conciliere si îl declara executiv printrun
decret (art. 411 din codul de procedura civila).
În cazul în care s-a optat pentru varianta facultativa de conciliere si aceasta a avut succes, procesul verbal trebuie înregistrat la Directia provinciala de munca de catre una dintre parti. Directorul sau un împuternicit al acestuia, dupa ce îi verifica autenticitatea, îl transmite tribunalului unde este preluat de un judecator care îl declara executiv printr-un decret.
Daca însa tentativa de conciliere a esuat, este elaborat un proces verbal în care se indica si motivele care au dus la esuarea acestuia. În termen de 5 zile Directia Provinciala de Munca elibereaza partilor o copie a procesului verbal si se trece la urmatoarea etapa în cazul conflictelor individuale de munca: instanta judecatoreasca. (art. 412 din codul de procedura civila).
În acest caz, daca se va proba vina patronului, judecatorul va emite o sanctiune pentru acesta în functie si de dimensiunea întreprinderii. Astfel judecatorul va cere reintegrarea în munca a muncitorului si va obliga patronul la plata pagubelor, în cazul întreprinderilor de dimensiuni mijlocii si mici. Muncitorul poate sa renunte la reintegrarea în munca, în schimbul unei sume compensatorii de bani si de acoperirea pagubei. O atfel de cerere trebuie înaintata în termen de 30 de zile de la emiterea sentintei. Trebuie subliniat faptul ca în cazul întreprinderilor de mici dimensiuni sanctiunile date de judecator sunt mai putin grave. În asemenea cazuri
patronul poate alege între reinserarea în munca a fostului salariat sau plata unei sume acestuia, stabilita de judecator.
Exista însa anumite categorii de muncitori carora nu li se poate aplica acest fel de protectie (decât în cazul concedierii discriminatorii) si care pot fi concediati printr-un simplu preaviz. Acestea sunt: muncitorii ce au mai mult de 60 de ani si care îndeplinesc conditiile de pensionare si angajatii care presteaza servicii domestice. Sunt de asemenea exceptati si muncitorii ce se afla în proba si personalul care ocupa functii de conducere.
Este interzisa concedierea femeii pe motive de sarcina si de casatorie. Atunci când o femeie este concediata pe motiv de casatorie, aceasta poate sa conteste concedierea si dupa termenul de 60 de zile de când i-a fost comunicata. În cazul femeii concediate pe motive de sarcina, aceasta trebuie sa conteste concedierea pâna în 90 de zile de când a primit comunicarea. Este interzisa concedierea femeii în perioada sarcinii, de la începutul perioadei de gestatie pâna când copilul împlineste 1 an sau, în cazul decesului copilului sau avortului
spontan, pâna la 3 luni.
III.3.Legislatia în domeniul detasarii cetatenilor straini
În Italia legislatia în domeniul detasarii cetatenilor straini este formata din:
- DL nr. 72/2000
- Art. 30 al DL nr. 276/2003
- Circulara nr. 3/2004 emisa de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale italian
- Circulara nr. 28/2005 emisa de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale italian
- Circulara nr. 1000/II/1372/1997 emisa de Ministerul Sanatatii italian
Circulara nr. 3/3.01.2007 emisa de Ministerul de Interne si de Ministerul Solidaritatii Sociale specifica faptul ca „cererile de autorizare pentru angajare prezentate la Ghiseul Unic pentru Imigrare în baza prevederilor art. 27 din textul unic privind imigrarea se considera arhivate luând în considerare natura deosebita a prestatiilor de munca, ce se regasesc în tipologia activitatii lucrative cu înalta calificare”. În rândul prevederilor art. 27 din DL nr. 286/1998, modificat si completat, la par. 1, lit. i) se regaseste si categoria lucratorilor detasati. Tinând cont de indicatia Circularei mentionate mai sus, deducem ca lucratorii detasati sunt asimilati cu personalul având înalta calificare, pentru care Guvernul Italian a acordat liber acces începând cu 1.01.2007. Asadar inclusiv pentru lucratorii români detasati nu mai este necesara autorizarea pentru angajare ci acestia trebuie sa solicite în termen de 3 luni de zile de la intrare pe teritoriul italian cartea de sedere direct la chestura sau prin intermediul oficiilor
postale (art. 5 al DPR nr. 54/2002).
În baza dispozitiilor DL nr. 72/2000, art. 3, par. 1, lucratorilor detasati li se aplica „aceleasi conditii de munca prevazute de dispozitiile legislative, regulamentare sau administrative precum si de contractele colective de munca stipulate de organizatiile sindicale ale angajatorilor si lucratorilor cele mai reprezentative la nivel national, aplicabile lucratorilor care efectueaza prestatii lucrative subordonate analogice în locul unde lucratorii
detasati îsi desfasoara activitatea sub forma de detasati”.
Art. 30 al DL nr. 276/2003, modificat de DL nr. 251/2004, privind ocuparea si piata muncii, se refera la detasare, dupa cum urmeaza:
„1. Situatia de detasare apare atunci când un angajator, pentru a-si satisface un interes propriu, pune temporar unul sau mai multi lucratori la dispozitia unui alt antreprenor pentru executarea unei anumite activitati.
2. În cazul detasarii angajatorul ramâne responsabil pentru tratamentul economic si normativ fata de lucrator.
3. Detasarea care implica modificarea sarcinilor de munca se face cu acordul lucratorului interesat. Atunci când detasarea implica deplasarea într-o unitate de productie situata la o distanta mai mare cu 50 km fata de locul unde îsi desfasoara în mod obisnuit activitatea, aceasta se poate realiza numai pentru motive tehnice, organizatorice, de productie sau de înlocuire ce pot fi demonstrate.
4. Ramâne valabila prevederea art. 8, par. 3 al DL nr. 148/1993, convertit cu modificari prin Legea nr. 236/1993.
4 bis. Atunci când detasarea are loc cu violarea prevederilor par. 1, lucratorul interesat poate solicita, prin intermediul unui cereri în justitie în baza prevederilor art. 414 al codului de procedura civila, notificate chiar si numai subiectului unde a avut loc prestatia, constituirea unui raport de lucru fata de acesta din urma. În aceasta situatie se aplica prevederile art. 27, par. 2.”
În cadrul Circularei nr. 28/2005 Ministerul Muncii si Politicii Sociale a specificat care sunt elementele de legitimitate a detasarii (interes propriu) si situatia în care se apeleaza la solutia detasarii ca o alternativa a somajului din cauza problemelor de productie ale firmei respective.
În cadrul Circularei nr. 3/2004 Ministerul Muncii Si Politicii Sociale explica pe larg prevederile art. 30 al DL nr. 276/2003 mentionat.
Circulara nr. 1000/II/1372/1996 emisa de Ministerul Sanatatii italian (www.ministerosalute.it) specifica faptul ca, în baza Regulamentelor Europene 1408/1971 si 574/1972 lucratorii detasati trebuie sa solicite înainte de a pleca din tara de origine formularul E106 de la autoritatile competente prin care sa ateste faptul ca asiguratul poate beneficia de asistenta sanitara în Italia. În lipsa acestui formular el poate solicita, de asemenea, E 111 pentru valabilitatea perioadei de detasare.
În privinta asigurarilor sociale lucratorul detasat trebuie sa solicite înainte sa plece din tara sa de origine formularul E 101 care atesta ce legislatie i se aplica în acest domeniu.
Conform legislatiei in vigoare detasarea se realizeaza pe o perioada de maxim 1 an cu posibilitatea prelungirii.
CAPITOLUL IV. SITUATIA DIPLOMELOR
IV.1. Studiul si recunoasterea diplomelor
Cetatenii comunitari care se afla în posesia unei diplome obtinute în spatiul UE, în urma prezentarii cererii si documentelor socilitate la autoritatile competente, obtin recunoasterea automata a diplomei în Italia.
Profesionistii care se afla în posesia unei diplome de studii, obtinute într-o tara ce nu apartine UE, pot solicita printr-o cerere recunoasterea acestei diplome, cu scopul de a-si exercita profesia în Italia.
În acest sens, termenul prevazut de catre legislatia comunitara si interna pentru eliberarea de catre autoritatile competente italiene a documentelor de recunoastere a diplomelor obtinute în strainatate este de circa 3 luni pentru cele emise de o tara din cadrul UE.
IV.2 Recunoasterea diplomelor în domeniul medical
Statul italian recunoaste anumite profesii sanitare, în baza unei diplome de studii pentru desfasurarea activitatilor de profilaxie, diagnoza, îngrijire si reabilitare.
Anumite profesii medicale sunt organizate în Ordine si Colegii, ce au sedii în fiecare provincie din teritoriul national. Astfel exista:
Ordinul provincial al medicilor chirurgi si dentistilor
(portale.fnomceo.it/Jcmsfnomceo/Jsezione.jsp?lingua=It&idsezione=93),
Ordinul provincial al veterinarilor (www.fnovi.it/ordini.html),
Ordinul provincial al farmacistilor (fofi.edraspa.it/cont/istituzionale/elenco_ordini/0610/1300/?fs=2),
Colegiul provincial al asistentilor medicali profesionisti (www.ipasvi.it/chisiamo/Collegi/Collegi.asp)
Colegiul provincial al tehnicienilor sanitari radiologi medicali (www.tsrm.org/elencocollegi.html).
În Italia, exercitarea profesiilor medicale este permisa celor care se afla în posesia unei diplome obtinute în strainatate, recunoscute anterior de Ministerul Sanatatii (www.ministerosalute.it) si care s-au înscris în Registrul Profesional respectiv. Cei care doresc sa exercite în Italia o activitate medicala trebuie sa adreseze Ministerului Sanatatii o cerere, pentru eliberarea unui atestat de conformitate a studiilor realizate în strainatate, în conformitate cu caracteristicile prevazute de directivele profesionale, si ulterior, sa se înscrie la colegiul profesional respectiv. Diplomele obtinute de cetatenii comunitari si extracomunitari admise pentru recunoastere sunt cele legate de urmatoarele profesii:
1. Farmacist
2. Medic chirurg / Medic specialist
3. Dentist
4. Veterinar
5. Asistent medical
6. Moasa
7. Asistent medical pediatric
8. Podolog
9. Fizioterapeut
10. Logoped
11. Asistent oftalmolog
12. Terapeut neuro/psihomotric al vârstei în evolutie
13. Tehnician de reabilitare psihiatrica
14. Terapeut ocupational
15. Educator profesional
16. Tehnician audiometru
17. Tehnician medical pentru laborator biomedical
18. Tehnician medical pentru radiologie medicala
19. Tehnician de neurofiziopatologie
20. Tehnician ortoped
21. Tehnician pentru proteze audio
22. Tehnician al fiziopatologiei cardiocirculare si perfuziei cardiovasculare
23. Igienist dentar
24. Dietolog
25. Tehnician pentru protectia mediului la locul de munca
26. Asistent sanitar
27. Maseur pentru baze hidroterapeutice
28. Optician
29. Tehnician dentar
30. Puericultor
31. Operator socio-sanitar
IV.2.1. Diploma obtinuta într-o tara din UE
Cei care poseda o diploma eliberata de o tara din UE si intentioneaza sa-si desfasoare activitatea în mod stabil în Italia în domeniul medical, trebuie sa prezinte o cerere Ministerului Sanatatii pentru recunoasterea diplomei.
14
Procedura este diferita în functie de profesie:
- pentru profesiile de medic chirurg, medic specialist, medic de medicina generala, veterinar, farmacist, dentist, asistenta medicala, legislatia comunitara a fixat reguli de armonizare între tarile UE. Solicitantii trebuie sa depuna la Ministerul Sanatatii o cerere tip, împreuna cu diferite documente, astfel:
• Pentru profesiile de medic chirurg, medic specialist, veterinar, farmacist, dentist:
- cererea modelul A1;
- fotocopia unui document de identitate valabil în care sa existe semnatura interesatului;
- copia legalizata a diplomei pentru care se cere recunoasterea;
- fotocopia legalizata al eventualului certificat de abilitare pentru exercitarea profesiei sau copia autentificata;
- atestat de conformitate în baza legislatiei comunitare privind denumirea specializarii si criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competenta din tara în care a fost obtinuta diploma1;
- “good standing” eliberat de autoritatea competenta din tara în care a fost obtinuta diploma si care va atesta faptul ca persoana este posesoarea de drept a diplomei si ca nu exista limitari în ceea ce priveste exercitarea profesiei în tara de origine;
- farmacistii trebuie sa prezinte certificat medical care sa ateste starea sanatatii lor, în conformitate cu legislatia statului membru de origine sau de provenienta, pentru exercitarea profesiei;
- fotocopia tuturor documentelor enuntate;
- lista tuturor documentelor prezentate, semnata de solicitant;
- împuternicire legalizata în cazul în care documentele nu sunt prezentate de catre interesat.
• Pentru profesia de medic de medicina generala:
- cererea modelul A2;
- fotocopia unui document de identitate valabil în care sa existe semnatura interesatului;
- fotocopia legalizata a diplomei de licenta;
- fotocopia legalizata a eventualului certificat de abilitare pentru exercitarea profesiei sau copia
autentificata;
- atestat de conformitate în baza legislatiei comunitare privind denumirea specializarii si criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competenta din tara în care a fost obtinuta diploma;
- “good standing” eliberat de autoritatea competenta din tara în care a fost obtinuta diploma si care va atesta faptul ca persoana este posesoarea de drept a diplomei si ca nu exista limitari în ceea ce priveste exercitarea profesiei în tara de origine;
- un timbru fiscal de 14,62 euro;
- fotocopia tuturor documentelor enuntate;
- lista tuturor documentelor prezentate, semnata de solicitant;
- împuternicire legalizata în cazul în care documentele nu sunt prezentate de catre interesat.
• Pentru asistenti medicali si moase:
- cererea modelul A3;
- fotocopia unui document de identitate valabil în care sa existe semnatura interesatului;
- fotocopia legalizata a diplomei de studiu pentru care se solicita recunoasterea;
- fotocopia legalizata a eventualului certificat de abilitare pentru exercitarea profesiei sau copia
autentificata;
- fotocopia legalizata a atestatului de conformitate în baza legislatiei comunitare privind denumirea specializarii si criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competenta din tara în care a fost obtinuta diploma;
- certificat/e care sa ateste activitatea eventual desfasurata dupa obtinerea diplomei;
- certificat/e care sa ateste eventuale specializari ulterioare obtinerii diplomei;
- fotocopia tuturor documentelor enuntate;
- lista tuturor documentelor prezentate, semnata de solicitant;
- împuternicire legalizata în cazul în care documentele nu sunt prezentate de catre interesat
Nota:
Toate documentele scrise în limba straina trebuie sa fie însotite de o traducere în limba italiana, certificata în conformitate cu textul original, eliberata de catre Autoritatea diplomatica sau consulara italiana din tara care a emis diploma, sau de catre un traducator oficial dintr-un tribunal italian.
Fotocopiile documentelor pot fi autentificate la Autoritatea diplomatica sau consulara italiana din tara de provenienta sau, în Italia, la birourile primariilor. Cetatenii comunitari pot prezenta, confom legii DPR 445/2000, documentele în copie simpla, împreuna cu declaratia care înlocuieste atestatul de notorietate, completata confom indicatiilor cuprinse în aceasta. Administratia va verifica prin sondaj veridicitatea declaratiei mentionate.
Documentele în original nu vor putea fi retrase ulterior de catre interesat sau împuternicit, la încheierea procedurii de recunoastere a diplomei.
• Pentru celelalte profesii nementionate, interesatul trebuie sa depuna la Ministerul Sanatatii o alta cerere tip, împreuna cu urmatoarele documente:
- copia unui document de identitate valabil în care sa existe semnatura interesatului;
- fotocopia autentificata a diplomei;
- împuternicire legalizata în cazul în care documentele nu sunt prezentate de catre interesat.
- se face distinctie între:
- profesii reglementate în tara în care se obtine diploma iar în acest caz se prezinta:
- certificat sau alta atestare eliberata de catre autoritatea competenta a tarii în care a fost
obtinuta diploma, din care sa rezulte ca respectiva diploma autorizeaza, în tara de
provenienta, exercitarea profesiei solicitantului;
- programa detaliata a studiilor, cu indicarea clara a orelor efectuate si a subiectelor
dezbatute pentru fiecare materie, cât si numarul de ore de stagiu realizate, eliberata de
scoala care a eliberat diploma;
- certificat care sa ateste activitatea desfasurata în tara de origine sau de provenienta,
ulterioara obtinerii diplomei pentru care se solicita recunoasterea (inclusiv perioadele de
stagii efectuate);
- certificate din care sa rezulte eventualele perioade de rezidentiat desfasurate, cursuri de
specializare absolvite, alte diplome;
- profesii nereglementate în tara în care se obtine diploma, iar în acest caz se prezinta:
- documente care sa ateste exercitarea cu norma întreaga a respectivei profesii, pentru 2
ani în ultimii 10 ani, în tara în care a fost obtinuta diploma;
- programa detaliata a studiilor cu indicarea clara a orelor efectuate si a subiectelor
dezbatute pentru fiecare materie, cât si numarul de ore de stagiu realizate, eliberata de
scoala care a emis diploma;
- certificat care sa ateste absolvirea eventualelor cursuri de specializare si/sau alte
diplome.
- fotocopia tuturor documentelor enuntate;
- lista tuturor documentelor prezentate, semnata de solicitant;
Nota:
Directivele privind profesiile de medic chirurg, veterinar, farmacist, dentist, asistent medical prevad si posibilitatea, pentru cetatenii UE, de a realiza activitati profesionale ocazionale, fara a fi obligati sa se înscrie în registrul profesional italian. Pentru a obtine recunoasterea diplomei cu scopul de a presta liber servicii în Italia, se depune la Ministerul Sanatatii o cerere tip, însotita de urmatoarele documente:
- copia unui document de identitate valabil, în care sa existe semnatura interesatului;
- copia legalizata a diplomei;
- certificatul eliberat de Autoritatea competenta a statului de origine sau provenienta din care sa rezulte ca interesatul exercita legal respectiva profesie în stat. Acest document trebuie sa fi fost emis cu maxim 12 luni în urma fata de data prezentarii cererii;
- atestat de conformitate, în baza legislatiei comunitare privind denumirea specializarii si criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competenta din tara în care a fost obtinuta diploma;
- indicarea motivatiei justificatoare a prestatiilor;
- fotocopia tuturor documentelor enuntate;
- lista tuturor documentelor prezentate, semnate de solicitant;
- împuternicire legalizata, în cazul în care documentele nu sunt prezentate de catre interesat.
IV.3 Recunoasterea diplomelor de arhitect si avocat
Diplomele de arhitect si avocat sunt recunoscute de Ministerul Educatiei, Universitatii si Cercetarii (www.miur.it), respectiv Ministerul de Justitie (www.giustizia.it).
IV.3.1. Recunoasterea în Italia a diplomei de arhitect obtinuta în România
Autoritatile competente pentru recunoasterea diplomelor de arhitect sunt Ministerul Educatiei, Universitatii si Cercetarii din Italia (www.miur.it).
Recunoasterea diplomei nu înseamna implicit dreptul de a profesa pe teritoriul Italiei. Pentru aceasta este necesara înscrierea în registrul de profesii si intrarea si sederea pe teritoriul Italiei cu respectarea legislatiei în vigoare.
IV.3.2. Recunoasterea în Italia a diplomei de avocat obtinuta în România
Diploma de avocat este recunoscuta de catre Ministerul de Justitie italian (www.giustizia.it). Pentru a profesa în Italia este necesara înscrierea la Ordinul Avocatilor (www.albonazionaleavvocati.it).
Pentru recunoasterea diplomei de avocat obtinuta într-o tara UE solicitantul trebuie sa depuna la Ministerul Justitiei italian o cerere tip împreuna cu urmatoarele documente:
o diploma respectiva;
o certificat care sa ateste materiile la care s-au sustinut examene si durata cursului;
o atestat eliberat de autoritatrea competenta a tarii care a eliberat diploma din care sa rezulte daca profesia respectiva e reglementata sau nu, care sunt activitatile profesionale ce pot fi desfasurate în tara respectiva în baza diplomei pentru care se cere recunoasterea, daca solicitantul întruneste criteriile stabilite prin legislatia locala pentru exercitarea profesiei, putându-se solicita în acest scop o declaratie de valoare din partea misiunii diplomatice italiene;
o în cazul în care profesia este reglementata în tara de origine, certificat eliberat de institutia
competenta din care sa rezulte ca solicitantul este abilitat sa exercite profesia respectiva, inclusiv înscrierea la ordinul profesional daca acest lucru reprezinta o cerinta fundamentala pentru accesul sau/si exercitarea profesiei;
o în cazul în care profesia nu este reglementata în tara de origine, solicitantul va trebui sa
demonstreze exercitarea profesiei pentru cel putin 2 ani din ultimii 10 ani, printr-o certificare
adecvata eliberata de institutia în cadrul careia activitatea a fost exercitata; în cazul în care este vorba despre un liber profesionist, activitatea trebuie demonstrata prin documente fiscale;
o atestat privind experienta profesionala realizata, cu descrierea cât mai detaliata a activitatilor
desfasurate, eliberata de institutia în cadrul careia a fost exercitata; în cazul în care este vorba
despre un liber profesionist, activitatea trebuie demonstrata prin documente fiscale;
o doua timbre fiscale de 14,62 euro.
Nota:
Toate documentele trebuie prezentate împreuna cu o fotocopie simpla. Traducerea în limba italiana a actelor trebuie sa fie certificata „conform cu originalul” de catre autoritatile diplomatice sau consulare italiene din tara în care documentele au fost redactate sau de catre un traducator oficial din cadrul Tribunalelor italiene.
Fotocopiile documentelor trebuie sa fie autentificate de catre autoritatea competenta italiana sau de catre autoritatile diplomatice sau consulare italiene
Cetatenii comunitari pot prezenta, confom legii DPR 445/2000, o declaratie care înlocuieste atestatul de notorietate, completata confom indicatiilor cuprinse în aceasta. Administratia va verifica prin sondaj veridicitatea declaratiei mentionate.
V. PROTECTIE SOCIALA SI SECURITATE ÎN MUNCA
V.1 Protectia si asistenta sociala
În ceea ce priveste asistenta sociala, conform Institutul National pentru Protectia Sociala (INPS) (www.inps.it) din Italia (Circularele nr. 35/2007 si nr. 47/2007), în privinta lucratorilor români si bulgari, din 1.01.2007, se aplica disciplina comunitara în materie de siguranta sociala. Începând cu aceasta data cetatenii au dreptul si la beneficii de asistenta sociala recunoscute de legislatia italiana (indemnizatie de maternitate, alocatie
pentru nucleul familial numeros, alocatie sociala si de invaliditate civila, etc).
Un raport de munca legal în Italia da dreptul la acelasi tratament de protectie si asistenta sociala si lucratorilor straini (maternitate, alocatie familiala, accidente de munca, boli profesionale, pensie de invaliditate, de vârsta si de urmasi, somaj).
În cazul în care o persoana a muncit în diferite tari se aplica prevederile Regulamentului European nr. 1408/1971 cu privire la coordonarea sistemelor de securitate sociala pentru persoanele angajate, lucratorii independenti si membrii familiilor acestora care se deplaseaza în Comunitatea Europeana.
Riscurile acoperite de Regulamentul 1408/71 sunt urmatoarele:
• boala si maternitate,
• accidente de munca,
• boli profesionale,
• prestatii de invaliditate,
• pensii pentru limita de vârsta,
• pensii de urmas,
• ajutoare de deces,
• prestatii de somaj,
• prestatii familiale (alocatia de stat pentru copii si indemnizatia pentru cresterea copilului).
Drepturile lucratorilor migranti conferite de principiile de baza ale Regulamentului sunt urmatoarele:
• Egalitatea de tratament între cetatenii statelor membre.
• Lucratorii migranti, în exercitarea activitatii profesionale sunt supusi prevederilor legislatiei unui singur stat.
• Totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii si acordarii drepturilor, ceea ce presupune ca institutia competenta, la calcularea drepturilor ce îi revin unui lucrator migrant, sa ia în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât si perioadele realizate în celelalte state membre.
• Exportul prestatiilor: ceea ce presupune dreptul unui lucrator migrant de a beneficia de prestatiile dobândite în statele în care si-a desfasurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu.
Acest Regulament se aplica si retroactiv, astfel ca cetatenii români care au lucrat într-un stat al UE înainte de aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana si care au cotizat la bugetul asigurarilor sociale dintr-un stat membru, vor putea solicita transferarea prestatiilor la sistemul de asigurare din tara respectiva.
Categoriile de persoane carora li se aplica Regulamentul 1408/71:
• Lucratorul salariat si independent – lucratorul care este asigurat în cadrul unui regim de securitate sociala în tara în care îsi are domiciliul sau rezidenta,
• Lucratorul frontalier – orice persoana care lucreaza într-un stat membru, care are domiciliul sau resedinta în alt stat membru si se întoarce la domiciliu în fiecare zi sau cel putin o data pe saptamâna,
• Somerul – persoana care a avut anterior calitatea de salariat sau independent si care primeste prestatii din asigurarile de somaj, în baza legislatiei unui stat membru,
• Titularii de pensie – persoanele care primesc prestatii de securitate sociala pentru limita de vârsta, invaliditate, accidente de munca sau boli profesionale,
• Orfanii – copiii unui angajat decedat sau a unui salariat independent decedat si nu include copiii care au pierdut un parinte care nu a desfasurat nicio activitate profesionala.
• !!!!!! Exceptie: angajatii detasati – persoane salariate sau independente care lucreaza în alt stat membru pentru o perioada limitata de timp, dar nu mai mult de un an, cu posibilitatea prelungirii pâna la doi ani. Statul competent este acela al locului normal de munca si nu statul în care desfasoara activitati profesionale temporare. Perioada maxima de detasare nu trebuie sa depaseasca 5 ani.
În vederea recunoasterii perioadei de cotizare la sistemul asigurarilor sociale, cetatenii comunitari trebuie sa se adreseze reprezentantei locale a institutiei competente din tara în care au domiciliu (pentru România casa teritoriala de pensii din judetul de domiciliu/resedinta, agentia judeteana de ocupare a fortei de munca sau directia de munca iar pentru Italia biroul local al Institutului National pentru Protectie Sociala – INPS, www.inps.it, sau cel al Institutului National pentru Protectia împotriva Accidentelor de Munca si Bolilor Profesionale – INAIL, www.inail.it).
În momentul îndeplinirii conditiilor de pensionare pe teritoriul Italiei, cetatenii români care si-au stabilit domiciliul în aceasta tara trebuie sa se adreseze biroului local INPS pentru întocmirea dosarului de pensie. În cazul în care cetateanul român care a lucrat legal în Italia o anumita perioada de timp doreste sa revina în Romania, acesta nu poate solicita rambursarea contributiilor de asigurari sociale platite catre statul italian, acestea fiind însa luate în calcul în momentul stabilirii pensiei.
V.2 Asistenta medicala
Daca cetateanul român lucreaza legal în Italia beneficiaza la dreptul la tratament egal si deplina egalitate în drepturi si obligatii ca cetateanul italian.
În cazul în care cetateanul român se deplaseaza în Italia în scopuri turistice acesta trebuie sa solicite cardul european de sanatate, în România, la casa de sanatate la care este arondat, înainte de plecare. Daca urmeaza sa lucreze în Italia ca detasat, la plecarea din România cetateanul român trebuie sa solicite formularul E 106.
Prin intermediul Circularei nr. DGRUERI/P/2259/I.3.b/13.02.2007, Ministerul Sanatatii italian
(www.ministerosalute.it) a specificat faptul ca, începând cu 1.01.2007, în materie de asistenta medicala, cetatenilor români si bulgari li se aplica prevederile regulamentelor europene nr. 1408/71 si nr. 574/72. În acest mod, cetatenii neocomunitari, care s-au înscris deja la Serviciul Sanitar National, îsi mentin dreptul astfel obtinut, cei ce si-au legalizat sederea pe teritoriul italian se pot înscrie la Serviciul mentionat, în timp ce o parte dintre cetatenii români si bulgari pot beneficia în Italia de prestatii medicale în baza asigurarii încheiate în tara de origine.
De asemenea, prin Circulara Ministerului Sanatatii se specifica faptul ca exista numerosi cetateni neocomunitari care nu au calitatea de asigurat la sistemul de asigurari sociale de sanatate în Italia sau în tara de origine si care, pâna la 31.12.2006 au beneficiat de prestatii medicale cu caracter urgent pe teritoriul italian, în baza legitimatiei STP (strain temporar prezent pe teritoriul statului) eliberate cetatenilor extracomunitari. În aceste conditii, Ministerul Sanatatii, de comun acord cu Ministerul de Interne (www.interno.it), a hotarât prelungirea
pentru anul în curs a valabilitatii legitimatiilor STP mentionate, aflate deja în posesia cetatenilor români si bulgari, care nu detin un alt document prin intermediul caruia sa beneficieze de acces la asistenta medicala din Italia.(drept expirat la 1.01.2008).
Românii care se afla în Italia pentru motive diferite decât cele de munca si nu sunt asigurati în Romania au obligatia sa se înscrie la Serviciul Sanitar National (www.ministerosalute.it/ministero/sezMinistero.jsp?label=ssn)
si au dreptul la tratament egal si deplina egalitate în drepturi si obligatii cu cetatenii italieni, în ceea ce priveste obligatia la plata contributiei, asistenta acordata de Serviciul Sanitar National si valabilitatea sa temporara.
Asistenta sanitara este valabila, de asemenea, si pentru membrii de familie aflati în întretinere si care au sedere legala. Termenul înscrierii la Serviciul Sanitar National pentru copiii minori ai cetatenilor straini înscrisi la Serviciul Sanitar National este asigurat de la nastere, fiind prevazut acelasi tratament ca si pentru minorii înscrisi direct.
Pentru înscrierea la Serviciul Sanitar National trebuie sa demonstreze plata contributiei anuale, egala cu cea prevazuta pentru cetatenii italieni, calculata în baza venitului total obtinut în anul precedent în Italia si în strainatate. Nivelul contributiei este stabilit prin decret al ministrului sanatatii, de comun acord cu Ministerul Trezoreriei, Bugetului si de Programarii Economice si nu poate fi mai mic decât contributia minima prevazuta de catre legile în vigoare.
Strainul asigurat la Serviciul Sanitar National este înscris la Directia Locala de Sanatate din localitatea în care domiciliaza, în functie de modalitatile prevazute de regulamentul de implementare.
Cheltuielile medicale ale lucratorilor cetateni UE si ale membrilor lor de familie sunt acoperite de Serviciul Sanitar National. Cetatenii UE care stau pe teritoriul Italiei pentru motive de studiu, formare profesionale etc., trebuie sa prezinte, în momentul înscrierii în registrul de evidenta a populatiei, si o polita de asigurare medicala care sa acopere „toate riscurile de pe teritoriul national”. Valabilitatea politei trebuie sa fie de cel putin 1 an sau egala cu durata cursului de studiu / formare, daca acesta este mai scurt. Polita poate fi înlocuita de formularele europene E106, E120, E121 (sau E 33 ), E109 (sau E 37), dar nu si de cardul european de sanatate (TEAM).
V.3 Familia
Conform prevederilor DL nr. 30/2007, membrii de familie ai cetatenilor UE care pot obtine dreptul de sedere în Italia, sunt, dupa cum urmeaza: „sotul/sotia, descendentii proprii sau ai sotului/sotiei (cu vârsta de pâna la 21 de ani) si ascendentii directi, aflati în întretinere, proprii sau ai sotului/sotiei, indiferent de gradul de rudenie”.
Înscrierea în registrul de evidenta a populatiei a membrilor de familie ai cetateanului Uniunii, se realizeaza prezentând urmatoarele acte:
a) un document de identitate sau pasaport valabil, precum si viza de intrare (în cazul în care membrul de familie nu este cetatean UE);
b) un document care atesta calitatea de membru de familie si, daca e solicitat, de membru de familie aflat în întretinere;
c) atestatul solicitarii înscrierii în registrele de stare civila a membrului de familie cetatean al Uniunii;
d) fotografia interesatului, în format legitimatie si în 4 exemplare
Membrii de familie ai cetatenilor Uniunii ce nu au cetatenia unui stat membru, pot solicita la chestura competenta din punct de vedere teritorial „cartea de sedere pentru membrul de familie al unui cetatean al Uniunii”, ce are valabilitatea de 5 ani.
Divortul sau anularea casatoriei cetatenilor Uniunii nu influenteaza asupra dreptului de sedere a membrilor lor de familie ce au cetatenia unui stat membru, cu conditia ca acestia sa fi obtinut, între timp, dreptul de sedere permanenta.
V.4. Minorii
În Italia minorii straini beneficiaza de toate drepturile garantate de Conventia de la New York privind drepturile copilului din 1989.
În cadrul Ministerului Solidaritatii Sociale italian exista un Comitet pentru minorii straini ce are printre atributii supravegherea modalitatilor de sedere ale minorilor straini aflati temporar pe teritoriul statului si coordonarea activitatilor administratiilor din domeniu.
Minorii straini din Italia beneficiaza de dreptul la educatie, având obligatia de a frecventa scoala, la asistenta medicala si la munca, în aceleasi conditii cu minorii de cetatenie italiana. În plus minorii straini aflati neînsotiti pe teritoriul italian au, în plus, dreptul la protectie si asistenta si nu pot fi expulzati.
V.5 Apararea maternitatii
Apararea maternitatii este reglementata atat prin lege, cât si prin contractele nationale de munca. Deci, multe din drepturile mamei depind de tipul de munca pe care îl desfasoara.
Daca este vorba de o muncitoare angajata legal:
- are dreptul la concediu de maternitate 2 luni înainte de nastere si 3 luni dupa nasterea copilului sau; în aceasta perioada are dreptul la o indemnizatie de maternitate (80% din salariu);
- au dreptul sa absenteze de la serviciu atât mama cât si tatal pentru un anumit numar de zile anual pâna când copilul împlineste 8 ani (pentru maxim 6 luni poate beneficia si mama, maxim 7 luni tatal si împreuna nu trebuie sa depaseasca 11 luni); în aceasta perioada se primeste o indemnizatie mai mica (30% din salariu pentru 6 luni si pentru celelalte perioade succesive numai daca nu se depaseste o anumita limita salariala);
- are dreptul dupa nasterea copilului, la 2 ore/zi pauza pentru alaptare, daca lucreaza cel putin 6 ore pe zi, având dreptul si la concediu pentru îngrijirea copilului bolnav;
- nu poate fi concediata de la începutul sarcinii si pâna când copilul împlineste 1 an, în afara unor motive întemeiate.
Daca este vorba de o colaboratoare domestica, aceasta are dreptul doar la concediu de maternitate; pentru a avea dreptul la maternitate trebuie sa fi platit contributii pentru cel putin 6 luni în anul precedent sau, ca alternativa, pentru cel putin 1 an întreg în urma cu 2 ani, calculati din ziua în care începe respectivul concediu.
Daca a ramas însarcinata în perioada în care avea un raport de munca, nu poate fi concediata dupa a 3-a luna de la nastere.
Este interzisa concedierea femeii pe motive de sarcina si de casatorie. Atunci când o femeie este concediata pe motiv de casatorie, aceasta poate sa conteste concedierea si dupa termenul de 60 de zile de când i-a fost comunicata. În cazul femeii concediate pe motive de sarcina, aceasta trebuie sa conteste concedierea pâna în 90 de zile de când a primit comunicarea. Mentionam ca este interzisa concedierea femeii în perioada
sarcinii, de la începutul perioadei de gestatie pâna când copilul împlineste 1 an sau, în cazul decesului copilului sau avortului spontan, pâna la 3 luni.
din domeniul muncii.
Last Updated ( Monday, 05 May 2008 )
 
< Prev   Next >
EuRoPa
Italia
meteo
NOVARA NEWS
Eventi e Manifestazioni a Novara
Giorno per giorno le iniziative nella citt di Novara
  • 20/12/2012: Mercatini di Natale
    Mercatino di Natale e laboratorio gratuito di falegnameria per bambini.Mercatino di Natale e laboratorio gratuito di falegnameria per bambini., Piazza Duomo
  • 29/05/2014: "La Galleria Sabauda in tour per le citt"
    Verranno esposte nella Sala dell'Accademia della Galleria Giannoni due opere di G.B. Crespi, detto il Cerano, delle quali "San Francesco e San Carlo davanti alla statua della Madonna di San Celso" proveniente dalla Galleria Sabauda di Torino e "Compianto sul Cristo morto" appartenente alle collezioni dei Musei Civici Novaresi.Verranno esposte nella Sala dell'Accademia della Galleria Giannoni due opere di G.B. Crespi, detto il Cerano, delle quali "San Francesco e San Carlo davanti alla statua della Madonna di San Celso" proveniente dalla Galleria Sabauda di Torino e "Compianto sul Cristo morto" appartenente alle collezioni dei Musei Civici Novaresi., Palazzo del Broletto - Sala dell'Accademia, Via Fratelli Rosselli, 20, 28100 Novara NO, Italia
  • 01/07/2014: Estate novarese: "Tuffati nei libri"
    Una iniziativa della Biblioteca per portare i volumi fuori dagli scaffaliUna iniziativa della Biblioteca per portare i volumi fuori dagli scaffali, Piscina di Via Solferino, Via Solferino, 28100 Novara NO, Italia
  • 19/07/2014: L:.B:.S:.I:M:. (La Bellezza Salver il Mondo) - Omaggio a Caravaggio
    Installazione di opere di Giorgio Piccaia; performance con musiche di Alessio Barcellini.Installazione di opere di Giorgio Piccaia; performance con musiche di Alessio Barcellini., Sala dell'Accademia - Museo del Broletto, Via Fratelli Rosselli, 20, 28100 Novara NO, Italia
  • 23/08/2014: Notturno di quartiere in via Negroni
    Serata con somministrazione all'aperto e musicaSerata con somministrazione all'aperto e musica, Via Negroni, Via Negroni, 28100 Novara NO, Italia
FLY LOW-COST